Bună, tuturor și La mulți ani!
Știu că a trecut ceva timp de când nu am mai intrat aici, dar mi-am propus să revin cu recenziile mele și să vă încânt și pe voi cu ele.
Detalii despre carte:
An apariție: 2021
Editura: HUMANITAS
Gen: Beletristică
Nr pagini: 264
În Maran, viața este suspendată între realitate și basm, într-un timp care prinde contur încet-încet, luând dureros forma istoriei. Războiul și dezastrele naturale au zdruncinat în nenumărate rânduri pacea fragilă a oamenilor. Anatolia, a cărei viață, nu mai puțin decât a celorlalți, a fost marcată de suferință, moarte, luptă și îndârjire, dar și de evenimente providențiale si semne inexplicabile, este, la 58 de ani, cea mai tânără locuitoare a micii așezări din vârf de munte. Și crede că viața ei, ca și a satului, se apropie de sfârșit, fără să știe că va fi, de fapt, purtătoarea miracolului care va face totul să renască. Iar timpul este învins.
Unul din motivele pentru care autorul a devenit preferatul meu și cartea este de suflet pentru mine, este reprezentată prin viața simplă a oamenilor ce trăiesc în Maran. Scriitorul are un still narativ liniar, dar plin de detalii ce crează o lume palpabilă (de multe ori am simțit că fac parte din acea lumea și nu doar că sunt o privitoare a poveștii).
Autorul are o anumite sensibilitate aparte către lucrurile simple – cum ar fi: o masă împărțită cu vecinii, un conflict în comunitatea lor restrânsă și obiceiurile vechi- ce o regăsesc și în alte cărți scrise de el. Am avut impresia de foarte multe ori că sunt parte din comunitatea acestora, că sunt în mijlocul satului și trăiesc cu ei atât căldura din cadrul meselor, cât și răceala acestora.
Cartea nu este neapărat o poveste plină de acțiune în sensul clasic (nu avem lupte sau aventuri fantastice aici), dar profunzimea ei provine din relațiile personajelor și modul în care acestia trăiesc viața și dificultățile acesteia sunt la ordinea zilei.
Satul reprezintă o comunitate de oameni ce își trăiesc traiul simplu. Fiecare locuitor are propria poveste: un bătrân care își amintește de vremurile trecute, o mamă care luptă să‑și crească copiii, o femeie care știe să citească semnele naturii etc. Oamenii satului creează o imagine complexă a lumii armenești tradiționale.
Ce mi-a plăcut:
Ce m-a surprins plăcut la această carte a fost energia caldă și atmosfera profundă – ce te face să simți empatie pentru personaje chiar dacă uneori nu le-am înțeles alegerile. Mi-a plăcut cum autorul a surprins micile momente importante și simple ale vieții: mesele în familie, discuțiile între prieteni ce ascund sentimente profunde și legăturile create în comunitate.
Personajele sunt unele memorabile – fiecare personaj are atât bune și rele, cât și speranță și teamă.
Echilibrul dintre între tristețe și speranță – cartea vorbește despre greutăți reale (foamete, pierderi, război), dar prezintă și o notă de optimism – poveștile nu rămân apăsătoare, ci pline de speranță.
Ce nu mi-a plăcut:
Nu am avut anumite puncte sau aspecte ce nu mi-au plăcut în mod direct – ci singurul lucru pe care l-am observat, este faptul că este prezent un ritm lent. Dacă esti tipul de cititor căruia îi place acțiunea, poți simți la un moment dat că povestea nu se mișcă rapid și că este o lentețe intenționată, dar care face parte din farmecul poveștii.
Concluzia:
Din cer au cazut trei mere este o carte care te invită să te oprești și să simți viața dincolo de grabă — unde oamenii și tradițiile au un loc real și unde fiecare mică întâmplare devine o lecție despre umanitate. Este o lectură potrivită celor care adoră poveștile calde, cu personaje memorabile și atmosferă bogată.
I-am oferit pe GOODREADS nota 4 din 5.
Cartea poate fi achiziționată de aici:
libris.ro
carturesti.ro
humanitas.ro
elefant.ro
emag.ro
Nu uita că mă găsești și pe instagram unde postez zilnic despre cărțile pe care eu le citesc.
Ne putem conecta și pe
goodreads dacă vrei să fii la curent cu recenzile mele.
Mulțumesc că ai citit până aici! 
**link-urile nu prezinta link-uri de afiliere de la edituri**
